De Marina Diaz și Terrence McCoy
23 februarie 2024

Cristina, o femeie braziliană în vârstă de 35 de ani, zboară din São Paulo spre Buenos Aires, capitala Argentinei, pentru a face avort.  Ea a ținut secretă călătoria și procedura față de familia ei. (Dan Agostini pentru The Washington Post)SÃO PAULO, Brazilia

Luase un autobuz de noapte din zonele rurale, apoi un tren prin regiunea metropolitana a São Paulo-ului, și acum se uita pe fereastra avionului plina de îngrijorare. În buzunar  avea un rozariu (o culegere de rugăciuni) dar nu vedea rostul rugăciunii. Se temea că este o păcătoasă, o criminală, și că această călătorie, prima ei ieșire din Brazilia, ar fi un secret pe care l-ar purta toată viața.

Cristina avea 35 de ani. Era însărcinată în săptămâna a 11-a. Provenea dintr-o familie creștină conservatoare într-o țară conservatoare creștină unde avortul era în mare parte ilegal, așa că a decis să călătorească într-o țară unde putea să pună capăt unei sarcini pe care nu o dorea.

Nu demult, o astfel de călătorie ar fi însemnat aproape cu siguranță o călătorie în afara Americii Latine, care istoric a avut unele dintre cele mai restrictive politici de avort din lume, dar în ultimii cinci ani, mai multe dintre cele mai populate țări ale regiunii au decriminalizat sau legalizat procedura, reconfigurând geografia avortului în America Latină și deschizând o cale pentru femeile care doresc să își întrerupe sarcinile dar trăiesc în țări unde procedura este interzisă.

Cristina, care a permis jurnaliștilor de la Washington Post să i se alăture în călătoria ei cu condiția să fie identificată doar prin al doilea ei nume din cauza preocupării față de stigmatul social, este una dintre sutele de femei latino-americane  (dacă nu chiar mii) care în ultimii ani au decis să urmeze această cale, conform interviurilor cu susținători, cercetători, clinici de avort și femei din întreaga regiune.

Călătoriile femeilor din America Latina reflectă cazurile recente din anumite state ale SUA, unde femeile merg acum pentru intreruperile de sarcină în state neafectate de respingerea de către Curtea Supremă a deciziei “Roe v. Wade”, răsturnând dreptul fundamental la avort și ducând la o serie de interdicții locale.

În America Latină, unde  mișcare feministă în creștere contestă valorile conservatoare istorice catolice, femeile călătoresc in afara țarii datorită oportunități de a avea access la procedura interzisa in patria lor natală.

În 2021, Argentina a legalizat avorturile, permițând întreruperea sarcinilor până la 14 săptămâni. Apoi, Columbia a decriminalizat procedura în 2022, permitând avorturile până la 24 de săptămâni. Anul trecut, Curtea Supremă a Mexicului a decriminalizat avortul la nivel federal, permitând efectiv procedura în toate institutiile de sănătate federală din întreaga țară.

Brazilia, care reprezintă jumătate din populația și teritoriul Americii de Sud, nu s-a clintit in această privintă. Procedura rămâne ilegală, cu excepția cazurilor de viol, pericol pentru viața mamei sau cazurilor de anencefalie fetală. Desi cazurile sunt rare in mod oficial, avorturile ilegale sunt pedepsite cu până la trei ani de închisoare. Este imposibil de spus câte femei braziliene călătoresc în străinătate pentru un avort. Cele mai multe femei, susținătorii și cercetătorii spun ca își țin călătoria secretă.

Cristina, și ea, jurase să păstreze tăcerea și când avionul ei spre Argentina a pornit pe pista în aceea dimineața de ianuarie, această tăcere a fost înca  motiv de teamă.

În această călătorie avea să facă cea mai sensibilă  procedura medicală din viața ei într-o țară în care nu vorbea limba, și orice provocare pe care ar întâmpina-o nu o putea depasi decat singura.

Avionul a luat viteză și a decolat. Ea și-a strâns scaunul și a închis ochii.

În momentul în care a aflat că este însărcinată, la patru săptămâni, Cristina a știut că vrea să avorteze. Dorința ei mergea împotriva a tot ceea ce fusese crescută să creadă și să audă la biserică ca si femeie catolică. Nu avea un loc de muncă, nu era căsătorită si ambii ambii ei părinți erau decedați. Dacă Cristina s-ar fi despărțit de prietenul ei, nu credea că ar putea să aibă grijă de un copil pe cont propriu.

La ea acasă în zona rurală a São Paulo, una dintre cele mai conservatoare zone din Brazilia, a petrecut săptămâni cercetând ce poate face. A ajuns să înțeleagă riscurile legale, de sănătate și sociale imense asumate de brazilienele care își întrerup sarcinile. A văzut că avorturile clandestine, care se numără în sute de mii în fiecare an în Brazilia, erau una dintre principalele cauze ale mortalității materne, potrivit cercetătorilor brazilieni în domeniul sănătății publice. Femeile urmăreau astfel de proceduri în clinici clandestine, unde amenințarea de urmărire penală și arestare era puțin probabilă, dar nu imposibilă. În luna trecută, o femeie care a avut un avort la o astfel de clinică din São Paulo a fost arestată.

Cristina a investigat utilizarea pastilei de avort misoprostol, larg utilizată în Statele Unite, dar interzisă în Brazilia din 1998. A descoperit că o poate obține de pe o piață neagră online dar s-a îndoit de preț, aproximativ 160 de dolari, și s-a îngrijorat de efectele pe care le-ar putea avea asupra corpului ei dacă pastila s-ar dovedi a fi falsă sau periculoasă.

În cele din urmă, spune ea, a dat peste un articol care a informat-o despre o posibilitate pe care nu o știa. „Am mers în Argentina pentru a face un avort legal și mi-am recăpătat dorința de a trăi”, citînd publicatia Brazil Marie Claire.

Femeia din articol, a cărei poveste părea atât de similară cu cea a Cristinei, găsise finanțare și asistență pentru călătorie printr-o organizație pentru drepturile avortului numită Projeto Vivas. Cristina a luat legătura și a primit răspuns curând. Organizația îi va finanța întreaga călătorie din zona rurala  São Paulo pana in Buenos Aires.

Nu există prea multe indicații că Brazilia își va urma vecinii și va relaxa restricțiile asupra avortului prea curând. Mulți se opun arestării femeilor care își întrerup sarcinile, dar sondajele arată constant că majoritatea brazilienilor se opun legalizării procedurii. Un proces la Curtea Supremă de anul trecut privind avortul, care ar fi putut oferi o cale spre decriminalizare, a fost abandonat și nu a fost reprogramat.

Diferențele legale dintre marile puteri ale Americii Latine au dat naștere unei rețele informale de organizații neguvernamentale, activiști și clinici de avort care lucrează — uneori în mod public, dar mai des în secret  pentru a oferi asistență și finanțare pentru călătoriile regionale femeilor însărcinate care trăiesc în țări în care avortul rămâne ilegal. Două organizații de frunte pentru drepturile femeilor din Brazilia spun că au trimis în ultimii ani aproape 800 de femei în străinătate. În Argentina, destinația principală, clinicile raportează că au văzut un influx de străini, în principal brazilieni. O clinică din orașul Rosario a spus că jumătate dintre avorturile sale sunt efectuate  femeior braziliene. Alta a spus că 10 la sută au fost la femei străine. În Columbia, unde avortul a fost decriminalizat mai recent, grupurile de drepturi Batucada Sur-versiva au ajutat zeci de femei în călătoria lor către țară. Și chiar și în Venezuela, unde avortul este în mare parte ilegal, un grup de avocatură a spus că va oferi îndrumări logistice femeilor interesate să călătorească în Columbia.

Multe femei călătoresc în secret, fără nicio susținere instituțională, spune Debora Diniz, coordonatoarea Sondajului Național de Avort din Brazilia. „Cu frontiere atât de poroase”, spune ea, „și ușurința călătoriilor între țări, femeile mai vulnerabile preferă să călătorească decât să facă un avort clandestin în propriile țări.”

Cristina spune că prietenul ei i-a cerut cu lacrimi în ochi să nu plece. I-a spus că comitea crimă dar mintea ei era hotărâtă. A plecat spre São Paulo cu un autobuz de noapte.

Singura persoană care a întâmpinat-o la aeroport a fost directorul Projeto Vivas, Rebeca Mendes, una dintre cele mai proeminente activiste pentru drepturile avortului din Brazilia.

„Cine știe că ai plecat?” a întrebat Mendes. „Le-ai spus părinților tăi?”

„Ei nu mai sunt”, a spus Cristina. „Am două surori, dar nu le-am spus. Sunt foarte conservatoare.”

Mendes a făcut o grimasă.

„Nu le spune”, a sfătuit ea. „Nu ai nevoie de critici din partea celor apropiați.”

Pentru următoarele două zile, Cristina a reflectat la acele cuvinte. Si le-a amintit când a aterizat în Argentina și nu avea pe nimeni în afară de prietenul ei căruia să-i trimită mesaje, și din nou când a umblat pe străzile Buenos Airesului, încercând să comunice în spaniolă, o limbă pe care nu o vorbea, și apoi din nou, când a intrat într-un clădire istorică în aglomeratul cartier Almagro, intrând într-o clinică de avort luminată în mod strălucitor.

Erau oameni în jurul ei dar se simțea singură. O nouă normalitate, șapte săptămâni de îngrijorare constantă, peste 1,660 de mile călătorite, nouă kilograme pierdute din cauza anxietății, toate acestea au condus la acest moment pe care Cristina îl trăia.

Nimeni nu a judecat-o. Toată lumea a tratat-o cu căldură. Era o asistentă care vorbea portugheza fluent și ajuta femeile venite din Brazilia.

Au fost semnate formulare, au fost luate pastile și au fost plătiți 205 dolari. A fost surprinsă de cât de rutinier, relativ nedureros și rapid  (mai puțin de 15 minute) a fost procedura. Asistenta i-a spus că trebuie să stea 10 zile fără să facă exerciții. Apoi s-ar putea întoarce la ceea ce ea numea „viața normală”.

Înapoi afară, în fața clinicilor non-profit, pe străzile aglomerate ale lui Almagro, Cristina s-a gândit la ce însemna asta. Normalitatea pentru ea însemna comunicare constantă cu surorile ei și adunări de weekend la casele lor, vizite la prieteni si plimbări printr-o comunitate creștină conservatoare unde credea că aproape toată lumea ar condamna-o dacă ar ști ce a făcut.

A intrat într-un Uber și a plecat spre aeroport. Uitandu-se pe fereastra masinii, s-a simțit schimbată de această experiență dar nu avea cu cine să o împărtășească sincer.

„Sunt ușurată”, a spus ea. „Dar tristă.” Lumea ei nu era aceea pe care o vedea afară, unde activiștii feministe purtau steaguri verzi și au obținut prima victorie majoră pentru drepturile avortului din America Latină.

Lumea ei era Brazilia, unde președintele Luiz Inácio Lula da Silva a fost hulit în timpul ultimei campanii prezidențiale pentru că a numit avortul o problemă de îngrijire medicală. Unde oficialii de sănătate spun că avorturile nesigure ucid o femeie la fiecare două zile.

Ore mai târziu, a ajuns înapoi în Brazilia. Ploaia împrejmuise São Paulo. A sunat-o pe prietenul ei. Conversația a fost scurtă, logistică. I-a spus când va ajunge acasă. El a întrebat cum se simte fizic, dar nu și emoțional.

După ce a ajuns acasă a doua zi dimineață, urmând încă o călătorie cu autobuzul de noapte prin stat, a petrecut cea mai mare parte a zilei dormind, epuizată de călătoria ei. S-a trezit să vadă mesaje de la surorile ei. A răspuns doar la câteva si apoi a anulat planurile de a le vedea în weekend.

Se întorsese la viața ei obișnuită, dar până acum, nu părea normal.

Ana Vanessa Herrero din Caracas, Venezuela, a contribuit la acest reportaj.

Autor Terrence McCoy

Terrence McCoy este șeful biroului din Rio de Janeiro pentru The Washington Post. El a câștigat de două ori premiul George Polk și a fost numit finalist pentru premiul Pulitzer în 2023.

Sursa: https://www.washingtonpost.com/