1 septembrie 2021 | 8:33 AM ET
LUCÍA BENAVIDES

Daniela Drăghici știe bine ce înseamnă interzicerea avorturilor. În 1976, când era în liceu la București, capitala României, a rămas gravidă după ce măsurile de contracepție eșuaseră. Avortul era interzis în România.

Cu ajutorul unei prietene, dna Drăghici a fost dusă la o femeie fără nicio specializare medicală ca să scape de sarcină.

“Noaptea, cineva m-a dus într-o casă de la periferia orașului, unde locuia o bătrână”, își amintește dna Drăghici. “Pe o plită ruginită, a fiert niște instrumente din metal în mult alcool”.

După o operație dureroasă, dna Drăghici s-a dus acasă, dar i-a fost rău în continuare timp de câteva dimineți. Ulterior, a găsit o altă femeie, care a dus-o la un ginecolog și, în cele din urmă, el a finalizat avortul – tot ilegal – pe o masă de bucătărie.

“Am avut noroc că nu am murit”, afirmă dna Drăghici, o militantă pentru dreptul la avort și la educație sexuală. “Puteam să fiu la fel ca alte femei, care s-au infectat și au fost lăsate să moară”.

În 1966, liderul comunist Nicolae Ceaușescu a interzis avortul și contracepția din dorința de a mări rata de nașteri a populației. În timpul guvernării sale, până în 1989, se estimează că 10.000 de femei au murit în urma unor avorturi nesigure, iar sute de mii de copii au fost trimși în orfelinate supraaglomerate, unde au devenit victimele unor abuzuri și ale malnutriției.

La începutul anilor ‘90, după înlăturarea lui Ceaușescu, noul guvern a elaborat primul program legat de familie din România. Din acel moment, drepturile de reproducție au început să se consolideze. Avortul a fost legalizat până la un termen de 14 săptămâni, contracepția a fost legalizată și, în școlile publice, s-a introdus educația sexuală.

Dar asta nu a durat mult. Militanții afirmă că, în ultimul deceniu, guvernul a redus fondurile destinate programului vizînd formarea unei familii, iar asta a dus la închiderea a zeci de clinici. Potrivit unor studii ale activiștilor și ale unor medici profesioniști, ginecologii refuză tot mai mult să opereze avorturi, invocând o clauză de conștiinţă și diverse motive de ordin moral sau personal, cum ar fi religia. În 2011, guvernul a retras subvențiile pentru anticoncepționale. Iar educația sexuală nu se mai predă în școli.

”Am progresat, iar acum regresăm”

Ceea ce se întâmplă în România se înscrie într-un recent curent semnalat în Europa, având în vedere că organizațiile creștine conservatoare, deseori susținute de finanțatori americani, au o tot mai mare influență politică.

Biserica Ortodoxă din România este o instituție puternică, mai ales în zonele rurale. Iar așa-zisele centre destinate crizelor de natalitate, conduse de diverse organizații creștine, s-au răspândit prin țară, încercând să le convingă pe femei să nu mai avorteze.

„Până la aderarea României la Uniunea Europeană, survenită în 2007, această țară a fost un lider și un model în Europa Centrală și de Est din punctul de vedere al tratamentului medical ginecologic”, afirmă dna Drăghici. În prioada 1992 – 2002, ea a fost manager de programe la o organizație non-profit finanțată de SUA. „Acum, asist la distrugerea rețelei de clinici vizând planificarea familială. Așadar, am progresat, iar acum regresăm”.

Coronavirusul a făcut ca avortul să devină mai dificil

„Pandemia de COVID-19 nu a făcut decât să agraveze problema”, susține Andrada Cilibiu, de la Centrul Filia, o organizație care sprijină dreptul la avort. În martie 2020, guvernul a publicat o listă cu servicii de primă urgență pe care spitalele de stat ar trebui să le asigure, în același timp, tratându-i și pe pacienții infectați cu coronavirus. Pe listă nu au fost incluse avorturile.

„Pe parcursul stării de urgență din România, numai un singur spital din Bucureşti făcea avorturi, iar acesta era unul privat”, spune dna Cilibiu. „Femeile trebuiau să plătească 3000 de lei ($720) și era revoltător”. Ea spune că minimalizarea avortului le-a oferit funcționarilor din domeniul sănătății o scuză ca să le refuze. În urma presiunilor exercitate de organizațiile în sprijinul avortului, în aprilie 2020, guvernul a permis spitalelor publice să facă avorturi. Dar dna Cilibiu spune că răul fusese deja făcut. „Spitalele mint”, spune ea. „Îmi spun (așa cum o cere Legea Libertății Informației) că ele operează avorturi, dar când sun, mulți îmi spun că spitalele nu le fac”.

În ultimii câțiva ani, dna Cilibiu a efectuat un sondaj neoficial prin mai multe spitale de stat din România, telefonând și pretinzând că este o femeie gravidă care are nevoie de avort. Ulterior, ea a publicat rezultatele pe pagina web a organizației.

Potrivit însemnărilor sale, în iunie 2020, 55 din cele 134 de spitale de stat chestionate au declarat că efectuează avorturi. În luna iunie a acestui an, numai 28 de spitale de stat au spus că efectuează avorturi. Institutul Național de Statistică confirmă această tendință. În țară, rata natalității a crescut la sfârșitul anului 2020 – la nouă luni după declanșarea pandemiei – , iar numărul avorturilor a scăzut cu 35% din 2019 până în 2020.

„Drept rezultat”, spune dna Cilibiu, „femeile trebuie să se deplaseze la distanță pentru un serviciu adecvat sau să găsească o cale prin care să-și rezolva singure problema”.

“În 2021, femeile continuă să-și facă avort la domiciliu, apelând la diverse obiecte contondente”, spune ea, evocând imagini din timpul celor 24 de ani în care Ceaușescu interzisese avorturile.

Susținătorii se izbesc de vajnici opozanți

Dna Drăghici, activista care a suferit un avort în anii ’70, afirmă că organizațiile care militează împotriva avortului devin tot mai influente în politica românească.

“După 30 de ani, ne izbim cam de aceleași sloganuri de care ne izbeam pe vremea comunismului. Femeile nu trebuie să avorteze, iar contracepția nu este asigurată de Ministerul Sănătății”, spune dna Drăghici. “Este ridicol să ne izbim din nou de toate astea”.

Ministerul român al Sănătății a refuzat să comenteze. Alte organizații antiavort nu au putut fi contactate pentru a discuta problema, iar una dintre ele, Asociaţia Pro Vita, a refuzat să comenteze, invocând probleme care ar veni în sprijinul avortului și al aspectelor legate de gen.

În septembrie 2020, după ce o româncă a murit în urma unui avort diletant, o purtătoare de cuvânt a Ministerului Sănătății, Oana Grigore, a fost criticată de activiști pentru că a spus că „ministerul încurajează finalizarea sarcinii și nu încurajează avorturile”.

Dar dna Drăghici spune că mai speră. În ultimele luni, după multe tratative între organizații susținătoare ale avortului și guvern, Ministerul Sănătății a promis să reînființeze 100 de clinici de planificare familială, iar Ministerul Educației a fost de acord să reia discuțiile vizând educația sexuală în școli.

„Succesele noastre sunt mici de această dată, dar ele există”, spune dna Drăghici. „Nu mă simt obosită sau descurajată. Continui să fac asta pentru că mulți alții au renunțat. Dar, ca susținătoare, știu că mesajul-cheie este următorul: ‚Nu te lăsa niciodată’. Or, eu tocmai asta fac. Nu mă las”.

Această raportare a fost susținută de International Women’s Media Foundation.

Source: NPR