CARLY CASSELLA  |  27 AUGUST 2021

O anchetă internațională riguroasă în domeniul geneticii endometriozei a dezvăluit o potențială nouă țintă a preparatelor medicale pentru ceea ce rămâne o boală foarte frecventă și incurabilă.

Endometrioza apare atunci când țesutul similar cu cel al uterului crește în afara acestuia, ducând deseori la dureri cronice, deși nu în toate cazurile.

După decenii de neglijare  din partea cercetătorilor și a medicilor, realitatea este că încă știm foarte puține despre această afecțiune inflamatoare, care are un impact predominant asupra femeilor în vârstă de reproducere.

Tratamentele includ în prezent intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea leziunilor endometriale și hormonii pentru a le controla creșterea, dar ambele au rezultate imperfecte  și vin cu propriile riscuri și efecte secundare.

Sunt necesare tratamente alternative urgente și, deoarece endometrioza este de obicei moștenită, cercetătorii în medicamente apelează la genetică pentru indicii.

Prima investigație paralelă atât a oamenilor, cât și a macacilor rhesus (Macaca mulatta) a scos la iveală acum o posibilă concentrare pentru viitorul tratament medicamentos; este unul care nu se bazează pe hormoni, care pot avea o mulțime de efecte secundare.

A început cu un studiu în 2015  la Universitatea Oxford pe un eșantion de 32 de familii care conțin trei sau mai mulți pacienți cu endometrioză. Aici, cercetătorii au descoperit o legătură genetică între endometrioza în stadiul III/IV și o regiune a cromozomului uman numită 7p13-15.

Acesta a fost un bun punct de plecare, dar numai această regiune deține sute de gene. În cele din urmă, a fost nevoie de mai mulți ani de cercetare la Colegiul de Medicină Baylor din Texas pentru a găsi genele specifice pe care le căutau cercetătorii.

Când cercetătorii au secvențiat ADN-ul a 849 de macaci – dintre care 135 au dezvoltat endometrioză spontană – au observat o variație a genei NPSR1, care se află pe cromozomul 7p13-15 și pare să crească riscul de a suferi de endometrioză în stadiu târziu.

Înapoi la Oxford, cercetătorii au secvențiat ADN-ul a peste 11 000 de femei, inclusiv 3 000 de femei cu endometrioză, pentru a vedea dacă pot găsi o variație genetică similară la oameni. Rezultatele lor au constatat în cele din urmă că endometrioza în stadiul III/IV este asociată cu aceeași variantă specifică în gena NPSR1 ca și la macaci.

În trecut, variațiile genei NPSR1 au fost corelate cu alte câteva afecțiuni inflamatorii, cum ar fi astmul, alergiile, bolile inflamatorii intestinale (BII), artrita reumatoidă și durerea abdominală recurentă – unele dintre care sunt cunoscute că ar apărea odată cu endometrioza.

Dar variația, în acest caz, a fost ușor diferită de ceea ce s-a depistat anterior în cazul BII, să zicem.

„Acesta este unul dintre primele exemple de secvențiere a ADN-ului la primate neumane pentru a valida rezultatele studiilor la om și primul care are un impact semnificativ asupra înțelegerii geneticii bolilor metabolice comune, complexe,” afirmă Jeffrey Rogers de la Colegiul de Medicină Baylor.

„Cercetarea asupra primatelor a contribuit într-adevăr la oferirea încrederii la fiecare etapă a analizei genetice la om și ne-a motivat să continuăm să urmărim aceste gene particulare.”

În ultimii ani, un număr tot mai mare de cercetători au ajuns să suspecteze faptul că endometrioza nu este doar o maladie, ci este de fapt alcătuită din mai multe subtipuri.

Au existat chiar unele dovezi preliminare că diferite etape ale endometriozei sunt distincte genetic, dar în acest moment nu există medicamente disponibile care să vizeze aceste variații specifice.

Etapele târzii ale endometriozei sunt de obicei definite de un număr mai mare de leziuni cu infiltrare mai profundă, și totuși acest lucru nu se corelează întotdeauna cu dureri mai mari sau cu simptome agravante.

Modul în care se prezintă endometrioza poate varia destul de mult de la pacient la pacient și nimeni nu știe cu adevărat de ce sau cum să trateze cel mai bine diferite simptome.

Chiar și în cercetările actuale, nu toți pacienții cu endometrioză studiați la Universitatea Oxford au avut o variantă NPSR1, ceea ce înseamnă că, dacă un medicament poate fi dezvoltat pentru a viza acest subtip, probabil că nu va funcționa pentru toată lumea.

Totuși, asta nu înseamnă că nu merită urmărit. Când cercetătorii au inoculat expresia genică NPSR1 la șoareci, cărora li s-au implantat mici bucăți de mucoasă uterină în abdomen pentru a simula endometrioza, animalele au prezentat semne de inflamație și durere abdominală redusă.

„Trebuie să efectuăm cercetări suplimentare cu privire la mecanismul de acțiune și rolul variantelor genetice în modularea efectelor genei în țesuturi specifice,” spune epidemiologul genetic Krina T. Zondervan de la Universitatea Oxford.

„Cu toate acestea, avem o nouă țintă non-hormonală promițătoare pentru investigații și dezvoltări ulterioare, care pare să abordeze direct componentele inflamatorii și dureroase ale bolii.”

La fel ca în orice domeniu emergent, acest studiu are limitări. Inițial la Universitatea Oxford a fost studiat un număr relativ mic de pacienți și efectele funcționale ale modificărilor genei NPSR1 nu au putut fi investigate.

În timp ce se părea că durerea șoarecilor oarecum scădea în momentul în care această variantă genetică a fost oprită, Stacy McAllister, cercetător în endometrioză la Universitatea Emory, care nu a fost implicată în studiu, a declarat pentru Science Magazine că ar dori să știe dacă rezultatele pot fi extinse de la ameliorarea durerii acute la ameliorarea durerii cronice, care este principala plângere în rândul pacienților cu endometrioză.

Mai mult, pentru că șoarecii nu menstruează, formele acestei boli inflamatorii suspectate prezentate de ei nu ne pot spune doar atât. Autorii studiului actual admit că rezultatele lor nu prezintă „spectrul complet al bolii” sau „nuanțele patologice” pe care le-am înregistrat la om.

Ca atare, ei speră să efectueze cercetări suplimentare cu privire la variantele NPSR1 și efectele lor funcționale în rândul macacilor. Dacă cercetătorii pot viza gena la maimuțe într-un mod similar cu șoarecii, putem începe să testăm anumite tratamente medicamentoase, mergând până la studiile clinice pe oameni.

Această realitate este încă departe, dar având în vedere că endometrioza debilitantă  poate afecta viața și existența femeilor din întreaga lume, este vital să găsim o modalitate mai bună de a trata această boală.

Sursă: Science Alert (Alertă științifică)