Eram un mormânt viu: femeile descriu impactul interzicerii avortului în Malta

18 August, 2021

Lucrătorii medicali se declară neputincioși și incapabili să ofere îngrijiri adecvate

9 august 2021|Sarah Carabott

Maria* și-a petrecut ultimele luni de sarcină știind că fătul pe care îl purta avea inima inversată și o hernie care se răspândise în stomacul acestuia.

Obstetricianul i-a spus că organismul, probabil, va auto-induce avortul și că ei nu puteau face nimic.

„Eu mă făceam din ce în ce mai mare și oamenii mă felicitau în continuu. Lucram într-un showroom și întâlneam mulți oameni în fiecare zi, care mă tot întrebau când voi naște și dacă va fi băiat sau fată. Oameni străini mă opreau pe stradă, îmi atingeau burta și mă întrebau: Când este preconizată nașterea?” își aduce aminte Maria.

Dar ea știa că copilul va muri imediat după naștere, dacă nu înainte de ea.

„Ei m-au făcut să trec prin această traumă fizică și psihologică imensă. Toate acestea deoarece unii bărbați de la putere au făcut această alegere pentru mine: că nu trebuie să existe întreruperea sarcinii. Indiferent de circumstanțe. Nici măcar atunci când copilul nu are absolut nici o șansă să supraviețuiască în afara uterului. Eram forțată să fiu un mormânt viu.”

Fiica ei a trăit doar 50 de minute după o naștere prin cezariană. Maria a avut nevoie de patru ani pentru a se restabili din punct de vedere mintal, dar și după 15 ani ea mai resimte traume și repercusiuni. Ulterior, ea a trecut printr-o altă operație cezariană, ceea ce înseamnă că nu mai poate avea copii.

Istoria Mariei este una dintre cele 50 de relatări din viața reală prezentate într-o publicație, cu care autorii Laura Paris și Emily Galea speră să arunce lumină asupra interzicerii avortului în Malta.

Malta este singura țară din UE, care interzice total avortul, iar organizațiile pentru drepturile omului au solicitat ani în șir o dezbatere privind avortul, lipsa căreia l-a surprins pe fostul comisar al Consiliului Europei pentru Drepturile Omului Nils Muižnieks în 2017.

La începutul acestui an, deputatul independent Marlene Farrugia a depus individual un proiect de lege, care propune decriminalizarea avortului, dar colegii parlamentari l-au respins.

Mișcarea pro-viață susține că viața umană începe în momentul conceperii, astfel încât interzicerea avortului este necesară pentru a proteja dreptul la viață al copilului nenăscut.

În zilele următoare, Paris și Galea vor trimite documentul numit „Dragi decidenți”, parlamentarilor.

Istoriile au fost anexate campaniei, care este susținută de Break the Taboo Malta, de către femei de diferite vârste.

Unele nu au putut accesa avorturi sigure, în timp ce alte femei, care dispuneau de bani și sisteme de sprijin au declarat că încă suferă de stigmatizare.

COVID-19 le-a îngreunat și mai mult situația din cauza restricțiilor de călătorie, creșterii violenței domestice și scăderii disponibilității contraceptivelor.

Paris și Galea speră că istoriile din prima sursă îi vor ajuta pe deputați să înțeleagă „gravitatea” acțiunii sau inacțiunii lor.

„Când le citiți istoriile, nu le citiți izolat de situația lor socială și legală. Aceste istorii sunt, fără îndoială, o consecință directă a interzicerii totale a avortului în Malta. Ele sunt rezultatul complezenței și complicității voastre.

„În această țară, dreptul omului la autonomie corporală este pierdut în momentul în care persoana rămâne însărcinată. În ciuda faptului că este o ființă umană cu drepturi depline, nu este ceva neobișnuit ca aceste persoane să fie tratate ca fiind mai puțin importante decât propriile sarcini”, Paris și Galea semnează apelul la acțiune.

Pentru 1 femeie din 5 a fost necesar avort din cauza complicațiilor, problemelor de sănătate

Una din cinci femei care și-au împărtășit experiența au spus că au avut nevoie de avort din cauza complicațiilor sarcinii sau altor probleme de sănătate fizică, cum ar fi cancerul, endometrioza sau sarcinile ectopice.

O femeie din 10 a fost gravidă cu un făt cu anomalii severe sau cu anomalii care nu erau compatibile cu viața.

Lucrătorii medicali au fost printre cei care și-au povestit istoriile.

Ei au spus că s-au simțit neputincioși, deoarece nu puteau oferi îngrijiri adecvate, în timp ce jumătate din ei au spus că știau despre femei, care efectuează avorturi auto-induse periculoase la domiciliu.

Un ginecolog a declarat pentru campanie că, în fiecare săptămână, vedea 2-3 femei care se adresau după ajutor comparativ cu o dată pe lună înainte de pandemie.

„O doamnă tocmai fusese diagnosticată cu o anomalie congenitală gravă. Diagnosticul a fost suspectat la ecografie și confirmat prin teste suplimentare. I s-a spus că nu se poate face nimic pentru a o ajuta în Malta.”

Un alt specialist din domeniul sănătății a remarcat că numărul femeilor, care se adresează la departamentul de urgență cu avorturi incomplete crește considerabil.

El a adăugat că aceste femei nu vor recunoaște că au luat pastile pentru avort, de teama sancțiunilor penale.

* Nu este numele ei real

„Pe măsură ce copilul creștea, creștea și cancerul.”

„Când m-am dus la ultrasonografie, s-a depistat că aveam un fibrom uterin imens și un uter mare. Pe măsură ce copilul creștea, creștea și cancerul. Am citit că unele femei spuneau că mai degrabă vor muri decât vor avorta. Gândurile mele erau mai degrabă la ceilalți doi copii ai mei decât la făt. Alegerea de a avorta nu era doar a noastră ca și cuplu – cancerul mă ucidea pe mine și pe făt.”

„Dispuse să se auto-mutileze”

„Am văzut femei atât de disperate să-și întrerupă sarcina, încât erau dispuse să se auto-mutileze. Ele mi-au relatat că au încercat să bea foarte mult alcool, au adoptat comportamente riscante, cum ar fi depășirea vitezei, în speranța că se vor accidenta sau au consumat un cocktail de pastile, riscând supradoze – în tot acest timp speriate că membrii familiei sau partenerii de viață vor observa ce fac și le vor raporta la poliție.”

Sursă: Times of Malta

Partenerii

Utilizăm module cookie
Utilizăm module cookie pentru a afișa corect conținutul și pentru a facilita utilizarea site-ului web.
Accept
Nu accept